Există o vârsta ideală pentru a începe studiul limbilor străine?

    Întrebarea îi bântuie pe tot mai mulți din părinții de azi și a devenit deja clasică în discuțiile din comunitățile profesionale. Pare că majoritatea celor care se văd puși să dea un răspuns, consideră că efectele sunt cu atât mai spectaculoase, cu cât copilul este mai mic. Dacă până acum câțiva ani primul an de școală era considerat acceptabil ca moment inițial,  azi cei mai multi părinți găsesc că este normal ca programul grădinițelor să ofere o limbă străina.

Există și voci care spun că treaba trebuie începută nu mai târziu de vârsta de doi-trei ani. Ca profesioniști, mulți din noi au vazut situații uneori ilare în care copii care abia încep să articuleze în limba maternă, sunt urmăriți insistent de părinți care le cer să repete cuvinte disparate într-o altă limbă. Foarte adesea, acești părinti acceptă cu greu că lucrurile nu prea funcționează așa. Sunt, desigur, exemple nenumărate de copii de imigranți care înveță noua limbă cu o facilitate amețitoare și, în toate cazurile, acești copii își depășesc aproape imediat părinții adulți care, în unele cazuri,  se luptă încă cu achiziția lingvistică la mulți ani după emigrare.

            Ipoteza vârstei critice dezvoltată în anii ‘50 ai secolului trecut, susține ca limită maximă vârsta de 12 ani până la care achiziția lingvistică se poate face la potențial maxim (Speech and Brain Mechanisms, Wilder Penfield & Lamar Roberts, Princeton UP 1959). Însă, chiar dacă ne raportăm numai la România, ipoteza poate fi cel puțin combătută serios, dacă nu chiar demontată empiric fie și numai pe baza exemplelor de profesori de azi care au învățat limba pe care o predau, exclusiv în școli înainte de anii ‘90.

Este vârsta, deci, un factor decisiv sau nu? Probabil că da. Dar la fel de important, dacă nu chiar mai important, este contextul. În afara mediului non-nativ, mediu care nu ofera marele avantaj al imersiunii într-o nouă cultură cu propria sa limbă pe care copilul să o transforme în a doua sa limbă, vârsta optimă pentru o învățare reală, în clasă, pare să fie totusi cea de gimnaziu. Fără a fi nevoie de o referire la studii de specialitate, vă invităm să vă gândiți la propria experiență de elevi, de profesori sau de părinți și să încercați să enumerați diferențele majore de nivel între copiii care au început să studieze o limbă străina la patru ani, și cei care au început, să spunem, în clasa a V-a. Dacă acestea exista, sunt oare ele notabile?

Care este, în concluzie, utilitatea orelor de limbă străina la vârste mici sau la grădiniță? Beneficii există, fără îndoială, dar părinții trebuie să fie pregătiți să accepte că ele se încadrează în limite care țin de obișnuirea copiilor cu sonoritatea unei limbi, de viitoarea lor atitudine față de limba străină respectivă și de învățarea acesteia. Nu în ultimul rând, ar trebui să ne amintim permanent că niște obiective realiste, un material bine ales, cât și implicarea activă și constantă a părinților în activitatea școlară a propriilor copii, pot face diferența dintre un elev de zece ani deja plictisit și unul care va învăța cu placere (mai devreme sau mai tarziu).

Text: Ioana Adam, Product Manager – ART KLETT, Casa Limbilor Străine