Scurtă istorie a examenelor de limbă ale Universității Cambridge

26 februarie 2019

Din ianuarie 2019, alte două examinări Cambridge se vor schimba: Key (nivelul A2 conform Cadrului Comun European) și Preliminary (nivel B1 conform Cadrului Comun European). Numele generic al acestor testări s-a schimbat deja, din Cambridge English Exams, în Cambridge English Qualifications.

 

De-a lungul timpului formatul testelor s-a schimbat periodic, odată cu avasarea cercetărilor lingvistice și metodologice desfășurate de Universitate, cea mai recentă dintre aceste schimbări fiind cea din 2015, a testelor First (nivelul B2 conform Cadrului Comun European) și Advanced (nivelul C1 conform Cadrului Comun European).

 

Dar oare cum arăta primul test Cambridge? Ei bine, am aruncat o privire pe istoricul oferit de Cambridge Assessment și iată ce am descoperit: primul test s-a organizat in 1913, pentru Proficiency (C2 conform Cadrului Comun European) și era destinat studenților străini care doreau atestarea cunoștințelor de engleză, în perspectiva ocupării unui post de profesor de engleză într-o țară străină. Vârsta minimă a candidaților trebuia să fie de 20 de ani, iar testul costa trei lire sterline. Cât credeți că dura? Azi examenul Proficiency este destul de lung (aproximativ patru ore), dar inițial dura...12 oreindecision.

 

Și conținutul era semnificativ diferit: în afară de traducere și retroversiune, de partea de literatură și partea de eseu, exista un subiect de fonetică de o oră și jumătate. Temele pentru eseu acopereau un segment vast de cultură și civilizație anglo-saxonă. Iată-le pe cele din 1913:

  1. Efectul mișcărilor politice asupra literaturii engleze din secolul al XIX-lea
  2. Pre-rafaelitismul englez
  3. Călătorii și descoperiri în epoca elizabetană
  4. Răscoala din India
  5. Dezvoltarea auto-guvernării locale
  6. Matthew Arnold

La proba orală se citea cu voce tare, se conversa și se scria după dictare.

 

Primul examen a avut doar trei candidați. Câți au trecut? Niciunulsurprise. În anii care au urmat, numărul acestora a oscilat între 14 și 15, dar în 1929 ratele de înscriere și succes erau atât de reduse, încât s-a hotărât că se impuneau niște schimbări. Astfel că, în 1932 durata examenului scăzuse la doar 11 ore, subiectul de fonetică dispăruse, iar înscrierea era deschisă nu doar viitorilor profesori, ci tuturor studenților străini care își doreau atestarea cunoștințelor practice de limbă și abilitatea de a citi lucrări standard de literatură engleză.

 

Numărul candidaților a început să crească de la an la an, iar Universitățile Oxford și Cambridge au instituit Certificatul ca pe standard de limbă necesar tuturor studenților.

 

În anii '60, accentul s-a mutat definitiv de pe testarea cunoștințelor de cultură și literatură, pe testarea cunoștințelor de limbă. La mijlocul anilor '70 au fost introduse secțiunile separate de ascultare și vorbire, iar testul a început să semene cu formatul de azi. În 1984, durata acestuia ajunsese la șase ore, jumătate din cea originală. Toate schimbările introduse au fost rezultatul cercetării neîntrerupte asupra modului în care învățăm limbi străine și cum ne comprtăm în situații de examen.

 

În anii celui de-al doilea război mondial, a început să se folosească un test nou, Prelimary English Test. Acesta a reapărut in anii '80 și a fost relansat în anii '90. Tot în aceeași perioadă a apărut și First certificate in English. În anii '90 au apărut două examene noi: Certificate in Advanced English în 1991 și Key English Test în 1994.

 

Cea mai recentă schimbare a testului Cambridge Profiency s-a petrecut în 2013, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de primul examen.

 

Ioana Adam

Manager de Produs

Mai multe despre Cambridge English Qualifications aici

p
Vă recomandăm şi