Tehnologia în clasă: de evitat?

Privind din punctul de vedere opus celui prezentat săptămâna trecută, probabil că cel mai des invocat contraargument se referă la impactul pe care tehnologia îl poate avea asupra dezvoltării emoționale a copiilor. Psihologul Daniel Goleman de exemplu arată în cartea sa din 2013 (Goleman, 2013) că orice lecție care se desfășoară în fața unui ecran, eliminând, deci, profesorul ca țintă a atenției copilului, va avea efecte negative sigure asupra capacității acestuia de a se concentra. Lipsa antrenamentului în concentrarea atenției va atrage după sine lipsa unui control de sine și a capacității empatice normal dezvoltate. Mai mult, psihologul avertizează că abilitatea oricărui individ de a fi atent, este un predictor semnificativ al succesului.

Supra-stimularea cauzată de expunerea îndelungată la ecrane este, de asemenea, un factor de luat în seamă, mai ales în contextul unor clase cu efective foarte mari de copii, așa cum sunt multe în școlile românești. Numărul mare de elevi din clasă, mai ales în învățământul primar și gimnazial, va face dificilă și sarcina profesorului de a se asigura că elevii nu se lasă distrași de tentațiile conexiunii la internet de exemplu, transformând astfel o lecție bazată pe tehnologie într-o pierdere din timpul dedicat învățării.

În ce măsură un învățământ bazat pe tehnologie va putea oferi contextul interacțiunii sociale? O întrebare legitimă, în situația în care întreaga societate observă că interacțiunea interpersonală devine tot mai problematică pentru generațiile tinere. Soluția ar fi utilizarea tehnologiei cu scopul clar de a încuraja interacțiunii în clasă.

În ceea ce privește afinitatea și abilitatea individuală de a utiliza tehnologia, aceasta va fi, desigur, diferită de la un elev la altul, la fel cum diferit va fi și accesul în funcție de segmentul socio-economic sau geografic. Se pune, astfel, problema unei inegalități în procesul de învățare, plecând de la forma în care se produce învățarea, cu efecte asupra rezultatului. Acest fapt va conduce la rândul său la o altă întrebare: faptul că un elev obține punctaje bune la un exercițiu bazat pe tehnologie reprezintă nivelul real la care copilul stăpânește  un conținut de învățare sau mai degrabă expertiza lui în utilizarea tehnologiei respective?

Pentru generațiile care au învățat cu carte, caiet, creion și cretă, faptul că informația se află azi la doar un clic distanță, este în mare măsură deconcertant. Etapele prin care aceste generații treceau până la a găsi un răspuns pentru o întrebare sau problemă, au dispărut în mare măsură; din păcate, odată cu ele, dispar tot mai evident și abilitățile de cercetare, de sintetizare și de interpretare a rezultatelor. Gândirea critică pare să fie, deci, pusă în pericol de accesibilitatea mult prea facilă a informației, care nu se mai transformă în înțelegere a unui domeniu sau fenomen sau în abilitatea de a rezolva probleme.

Deocamdată tehnologia rămâne o sabie cu două tăișuri atât în ce privește utilizarea ei în procesul de educație, cât și în viața de zi cu zi. Ceea ce știm sigur, este că nu va putea fi ignorată. Pentru a o transforma într-o unealtă realmente folositoare, va fi nevoie de găsirea unui echilibru: de timp (cât din procesul de educație ar trebui să se bazeze pe tehnologie?) și de resurse (profesorii au nevoie de familiarizare anterioară cu resursele și modul lor de funcționare, iar cei care dezvoltă aplicații ar trebui să facă acet lucru în colaborare cu profesorii).

Goleman, Daniel – Focus: The Hidden Driver of Excellence, Harper 2013

Foto: Michael Surran - Students taking a computerized exam, CC BY-SA 2.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=3511023

Ioana Adam

Manager de Produs